Alba Iulia, cunoscută în trecut şi sub numele de Bălgrad sau Apullum, este reşedinţa judeţului Alba. Alba Iulia, oraş cu mare rezonanţă în istoria poporului român, îşi datorează importanţa sa istorică, în mare masură, poziţiei geografice, fiind punctul natural de trecere şi răscruce de drumuri care l-au legat organic de zonele înconjurătoare, bogate în zăcăminte de metale preţioase, sare şi podgorii renumite. Arterele de circulaţie din Transilvania prin care se comunica cu importante centre economice se întâlneau aici, fapt ce a impulsionat dezvoltarea sa demografică, urbanistică şi economică. Aici au avut loc evenimente majore din istoria neamului şi Alba Iulia se mândreşte cu faptul că este considerată “capitala spirituală” a României. Oraş învăluit în nimbul legendar al unor mari evenimente istorice petrecute între bătrânele-i ziduri, Alba Iulia s-a întipărit adânc în mintea şi inima poporului român şi va ramâne, în inimile românilor ca fiind capitala de suflet a României deoarece aici, în 1918, a avut loc minunea unirii fizice şi spirituale. Aici, acum 90 de ani, sute de mii de români au învins teama şi ura unui imperiu multinaţional şi s-au adunat într-un singur suflet, la Alba Iulia pentru a săvârşi unirea.
Evenimente politice, sociale şi culturale, momente de mare importanţă din viaţa poporului nostru, au loc la Alba Iulia. Cel mai memorabil eveniment se petrece la sfârşitul sec. al XVI – lea: intrarea triumfală în oraş a lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) împreună cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, trei zile după biruinţa de la Şelimbăr. Alba Iulia avea să devină, astfel, după cucerirea Moldovei, prima capitală a celor trei ţări unite sub sceptrul marelui voievod. Acţiunea lui constituia prima încercare de unificare politică a ţărilor române. Din Alba Iulia, Mihai Viteazul a condus cele 3 ţări româneşti, prin măsuri menite să-i consolideze domnia; aici se intitulează ” voievod si domn a toată Ţara Românească şi al Ardealului şi al Ţării Moldovei “. Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 ziua naţională a României.
Alba Iulia faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru două principii: la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Şelimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor. Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia să se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina gândurile celor strânşi aici şi-i vor face vrednici de înalta lor chemare. Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. Cetatea marii unirii avea să ramână astfel pentru vecie în conştiinţa poporului român ca emblema a libertăţii şi încoronarea jertfelor de-a lungul secolelor pentru împlinirea ţelului sfânt de unire.
Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul, iniţial în număr de şase.
În interiorul Catedralei Reîntregirii se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentând monarhia românească în acea perioadă, Regele Ferdinand şi Regina Maria, capetele încoronate în anul 1922 în aceasta catedrală. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara. Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziţionare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte doua urechi, sculptură realizată şi poziţionată într-un mod interesant. În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton. Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Reântregirii, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan,etc.
Dacă există un oraş destinat gloriei şi jertfei româneşti, acesta este ALBA IULIA. Dacă există dor podidit cu lacrimi, bătucit de paşii unui neam întreg, refăcut de respiraţia mulţimii ca Poartă a Statorniciei virtuţiilor româneşti – acest “Dor” se cheamă ALBA IULIA, devenită întâia Casă a Unirii Românilor de pretutindeni. Dacă există un oraş sfânt în inima ţării, care i-a întregit deopotrivă numele şi renumele, respiraţia şi pulsul, prin acel neuitat 1 Decembrie 1918, acesta este Alba Iulia. Dacă cineva doreşte să vadă adevărata culoare a sângelui românesc, adevărata ţesătură din doină, veghe şi supliciu a tricolorului românesc, flacăra ce ne întoarce mereu sub glie, anotimp al ţării de rod, să vină în Sala Unirii să sărute freamătul voievodal, dumnezeiesc, al mulţimii de la 1 Decembrie 1918.
Bibliografie:
1. “Adunarea Nationala de la Alba Iulia 1 decembrie 1918″ – I .Gheorghiu-Nuţu, Constantin, Bucuresti, Ed. Politica, 1968
2. “Alba Iulia” – Gheorghe Anghel, 1987, ed.
Realizator: Dohan Valentina Ioana, Clasa a XII-a D , Colegiul Naţional «TITU MAIORESCU» Aiud
Coordonator: Prof. Ioana Epure, Colegiul Naţional «TITU MAIORESCU» Aiud
Completat sub: Proiect "Alba Iulia - Oraşul unirii"
